par voaltris e viodi se al è avonde sâl.
Gofrêt nol pensà su a dilunc. Al jentrà tal camarin
dal sindic e al tornà cun tun grum di buinis robis su un plat, luianiutis e
polpetutis di cjar, saladins e un pôc di tantis altris robis. Po a restarin ognidun de sô bande de stangjade,
Gofrêt e Milio, e a mangjarin dut, e Milio al fo content e sodisfat.
Almancul fin cuant che Gofrêt al disè:
— Usgnot o variin i fûcs artificiâi. I plui grandiôs
che a sidin mai stâts a Vimmerby!
Milio, in dute la sô vite, nol veve mai viodût i fûcs
artificiâi — a Lönneberga no jerin permetudis chestis matetâts — e lu cjapà a
sec il pinsîr che e saressin stâts dai straordenariis fûcs artificiâi che nol
varês
Nessun commento:
Posta un commento