— Inalore o ài di inferâlu prime di lâ a cjase.
Milio al stave li e al vaìve, e so pari al sintive
une grande pene pal so puar frut.
— No sta vaî, Milio — al disè e po al fà mot di sì cul
cjâf risolût.
— O comprarìn un scartòs di purcituts di zucar ducj
par te. Cussì al sedi!
E al menà Milio cun se fin te place, dulà che lis caramelaris
a stavin tai lôr bancs di caramelis, e al cuistâ dîs centesims di purcituts di
zucar a rîs par Milio.
Ma po al incuintrà un altri contadin di Lönneberga e
al scomençà fevelà cun lui dismenteânt Milio. E Milio al restà li cu la bocje
plene di purcjtuts di zucar e i voi plens di lagrimis, pensânt al cjaval. Propit
inalore al lampà intun moment Fredo: e jere Line che a rivave tirantsal daûr. Al
veve l’aiar parbon strac, puar Fredo, e no jere une robe cussì stranie, parcè
che Line lu veve puartât