Bastefall
al stave di che altre bande de regjon e menâ sîs vacjis fin lâju,
no jere la robe plui divertent: di chest il contadin di Bastefall al
jere sigûr e nol fâse nissun sfuarç a tirâ fûr de sachete dai
bregons vincjecinc centesims.
— Menilis
tu! al disè. — chest al è par te!
Induvine
ce che al fâse Milio? Al là di corse vie pal cjamp propit denant a
Rolla fin a lis stalis indulà che al dispeà lis vacjis che a jerin
peadis, e cuant che lis fâse passâ indulà che si cjatave Rolla,
cheste a çoncjà a mieç une mungulade, a sbassà i voi e si
vergognà clarementri des sôs tristis manieris... ma ce fasie une
puare vacje, cuant che à di slontanâsi de sô vecje stale e restâ
li bessole, cence lis altris amiis vacjis? Si avilîs e si rabiie, ma
al jere stât dome Milio a capîlu.
Cumò
Rolla a trotuçave dute mugnestre dutun cun chês altris vacjis
dilunc la strade, e ducj chei che a jerin a le aste a riderin e a
diserin:
— Chel
fantat di Katthult nol è po cussì gnogno!
Ancje
Fredo al ridè.
— Il
paron di besteam Milio Svensson — al disè. — Cumò che tu âs un
cjaval, une gjalinis çuete e une vacje mate, vûstu vê alc altri?
— Sì,
cul timp o varâi alc altri — al disè Milio cun trancuilitât.
La
mame di Milio a stave al barcon de cusine a Katthult in aspiet di
viodi aparî i siei cjârs che a tornavin a cjase
Nessun commento:
Posta un commento